1. EXPLICAȚIA DUHOVNICEASCĂ A TAINEI BOTEZULUI

Cuvântul Botez provine din limba greacă: verbul baptizo înseamnă „a scufunda”. De aceea pruncul este „scufundat” în apa din cristelniță și nu doar stropit. Botezul este taina prin care omul, prin întreita afundare în apă sfinţită de către preot, în numele Sfintei Treimi, se spală de păcatul strămoşesc şi de toate păcatele de până atunci. Astfel se naşte din nou duhovniceşte şi devine membru al Bisericii. Din acest motiv, numele noului botezat este bine să fie al unui sfânt sau al unei sfinte. Numele exprimă identitatea creștină și de neam.

La Botez, copilul este afundat de trei ori în apa sfințită, iar preotul rostește cuvintele: „Se botează robul/roaba lui Dumnezeu (numele) în Numele Tatălui – Amin, și al Fiului – Amin, și al Sfântului Duh – Amin”. Cuvântul „rob” are sensul de slujitor sau ascultător de Dumnezeu. Nu este nimic mai înălţător şi mai frumos decât să fim mereu în preajma lui Dumnezeu, ca slujitori ai Lui care fac întru toate voia Lui! Suntem cu adevărat liberi numai în măsura în care ne supunem Domnului şi ascultăm de El.

Prin Botez, părinţii îşi exprimă dorința de a trăi, alături de copiii lor, ca robi ai lui Dumnezeu. Aceasta înseamnă că avem un Domn al vieții noastre și un Tată iubitor care ne poartă mereu de grijă și care nu ne lasă niciodată singuri. Așa cum ne străduim să învățăm o meserie, o limbă străină, o știință, să cântăm la un instrument, tot așa ar trebui să ne folosim mintea pentru a ne apropia de Dumnezeu, a afla mai multe despre El și despre voia Lui.

 

2. EXPLICAȚIA PRACTICĂ A SLUJBEI BOTEZULUI

Părţile principale ale Sfântului Botez. Prima parte din slujba Sfântului Botez o formează lepădările de satana sau exorcismele care sunt rugăciuni de alungare a duhurilor necurate. Sfințirea copilului prin Botez se face după ce din sufletul său a fost alungată orice lucrare necurată, pentru ca în el să se sălășluiască Duhul Sfânt.

Nașul rostește de trei ori, în numele copilului: „mă lepăd de satana și de toate lucrurile lui…”, stând cu fața către apus, ceea ce simbolizează împotrivirea sa față de lucrările celui rău. Lepădarea de satana şi de toate lucrurile lui trebuie să se regăsească în modul cel mai real şi în viaţa nașilor, pentru ca făgăduinţa lor să nu fie doar o declaraţie verbală.

Unirea cu Hristos și rostirea Crezului se fac apoi întorşi cu fața spre Răsărit, pentru că Hristos este „Răsăritul cel de Sus”. Unirea cu Hristos se mărturiseşte prin rostirea Crezului, care trebuie rostit pe de rost de naşi, de părinţi și de ceilalți participanți.

A doua parte a Botezului o formează sfinţirea apei şi turnarea untdelemnului sfinţit, de trei ori, în cristelniţă. Apa și cristelnița semnifică mormântul în care a fost îngropat Mântuitorul și locul de unde a înviat, iar uleiul binecuvântat, numit „untdelemnul bucuriei” – cu care este uns pruncul înainte de afundare – arată că prin încreștinare pruncul devine „uns al Domnului”.

A treia şi cea mai însemnată parte a Botezului o formează afundarea întreită în apă și rostirea de către preot a cuvintelor: „Se botează robul/roaba lui Dumnezeu (…) în Numele Tatălui – Amin, și al Fiului – Amin, și al Sfântului Duh – Amin”. Astfel mărturisim că temeiul credinței noastre este Dumnezeu în Sfânta Treime și că prin Botez murim împreună cu Hristos și înviem cu El.

Simbolistica obiectelor folosite la Sfântului Botez. 

Pânza albă în care este înfășurat pruncul imediat după Botez, simbolizează haina luminoasă a sufletului, spălat de păcate, care a devenit de acum biserică sau locaş a lui Dumnezeu. În apa sfințită se sfințește și cruciulița pe care copilul o primește în dar de la nași pentru a-și aminti de cuvintele din Evanghelia după Marcu, cap. 8, 34: „Oricine voiește să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie.”

Lumânarea  - pe care o aprinde preotul după scoaterea din apă a pruncului și pe care o țin nașii – arată lumina harului primit la Botez, dar și lumina faptelor bune, pe care cel botezat este chemat să le împlinească. 

Taina Mirungerii urmează imediat după botezul pruncului. Prin punerea mâinii preotului în timpul citirii rugăciunii, prin rostirea cuvintelor „pecetea darului Sfântului Duh” și prin ungerea cu Sfântul și Marele Mir, cel nou botezat primește bogăția darurilor Sfântului Duh. Sfântul Mir are în compoziție ulei de măsline amestecat cu aromate, care arată mulțimea darurilor duhovnicești pe care cel botezat le primește. Ungerea se face în semnul Sfintei Cruci, pecetluind toate simțurile. Prin darurile Duhului Sfânt noi primim puterea de a duce o viață creștinească, de a ne opune răului și păcatului și de a săvârși binele. 

Înconjurarea mesei și a cristelniței de trei ori, în numele Sfintei Treimi, arată că începând de la Botez, viața oricărui creștin trebuie să aibă în centru Evanghelia (Cuvântul lui Dumnezeu) și Crucea, adică jertfa. Nu putem fi creștini decât împlinind poruncile Evangheliei și purtându-ne crucea. Nu casa, serviciul și banii sunt scopul vieții noastre, ci împlinirea voii lui Dumnezeu prin dragoste şi jertfă de sine.

La slujbă, urmează citirile biblice: Apostolul și  Evanghelia. În final, preotul taie câteva fire de păr de pe capul pruncului, în semnul Sfintei Cruci, simbolizând dăruirea totală a celui botezat lui Dumnezeu, ca și primul act de jertfă adusă lui Hristos, din partea copilului.

În final, pruncul îmbrăcat în haină luminoasă este dus în faţa Sfântului Altar, unde preotul îl împărtăşeşte cu Trupul şi Sângele lui Hristos. Astfel noul botezat primeşte deodată trei Sfinte Taine: Botezul, Mirungerea şi Sfânta Împărtăşanie. 

Așa cum o floare curată și frumoasă moare fără soare și apă, tot la fel şi sufletul copilului poate muri duhovnicește dacă este lipsit de hrana unei vieți creștinești, care stă în răspunderea părinților și a nașilor. De aceea părinţii şi naşii trebuie să fie foarte conştienţi de responsabilitatea pe care o au faţă de pruncul botezat. 

 

3. PREGĂTIREA DUHOVNICEASCĂ A BOTEZULUI

Pregătirea părinților. Mântuitorul Iisus Hristos ne spune: „Eu sunt vița, voi sunteți mlădițele. Cel ce rămâne întru Mine și Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteți face nimic” (Ioan, 15, 1). Faptul că noi, ca părinți, ne botezăm copiii, ne obligă în fața lui Dumnezeu să-i și creștem și să-i educăm în credința ortodoxă.  Faţă de copii avem marea răspundere de a nu-i lipsi de binecuvântarea pe care Dumnezeu ne-o dăruiește prin sfintele slujbe ale Bisericii, îndeosebi prin Sf. Liturghie. A-i boteza pe copii, dar apoi a-i ține departe de Dumnezeu, neducându-i regulat la biserică, este o greșeală foarte mare. Prin urmare, ca părinți, suntem chemaţi să trăim credinţa creștină cât mai autentic, să avem o viață de familie armonioasă, să participăm duminica și în sărbători la Sfânta Liturghie, să ne rugăm acasă, să postim, să ne mărturisim păcatele regulat și să ne împărtășim cu Trupul și Sângele Mântuitorului Iisus Hristos. Făcând acestea, ne vom bucura mereu de puterea şi înţelepciunea care vin de la  Dumnezeu şi vom birui orice încercare a vieţii. Altfel ne păgubim şi pe noi şi pe copiii noştri care vor apuca pe căi greşite şi vor fi lipsiţi de cel mai mare suport al vieţii care este credinţa vie trăită în rugăciune şi în împlinirea poruncilor lui Dumnezeu.

Modul cel mai plăcut lui Dumnezeu prin care părinţii iau parte la botezul copilului lor este acela al înnoirii propriului lor botez prin Sfânta Taină a Spovedaniei, căci Spovedania este al doilea botez. De aceea părinţii sunt chemaţi să se pregătească înainte de ziua Botezului prin spovedanie, rugăciune și primirea Sfintei Împărtășanii.

Rostul nașilor la Botez. Un prunc, nou născut, tinde şi el către Hristos, Izvorul vieţii şi al luminii. Precum se îndreaptă florile spre soare, tot aşa şi sufletul unui copilaş caută spre Hristos, Soarele dreptăţii. Un copilaş nu poate să spună acest lucru cum îl spune un om mare. De aceea naşii, la Botez, mărturisesc credinţa în numele pruncului. Dacă cinstea de a fi naş la botez e mare, răspunderea nașilor înaintea lui Dumnezeu este şi mai mare în calitatea lor de părinţi duhovniceşti ai finului sau finei lor.

Cine poate fi naș de botez? Pot fi naşi numai creştini vrednici care vor putea da pildă şi îndrumări frumoase finului sau finei lor. Naşii trebuie să cunoască şi să iubească credința ortodoxă şi să aibă viaţă curată. Pentru că Botezul se face în Biserica Ortodoxă, nașii trebuie să fie credincioşi ortodocşi. Aflați la botez, naşii se leapădă, în numele pruncului, de stăpânirea celui rău și apoi, întorcându-se cu faţa spre Răsărit, de unde vine lumina, făgăduiesc că cel ce se botează „se uneşte cu Hristos” şi va trăi împreună cu El, în dreapta credință. De aceea nașul și rostește mărturisirea de credință ortodoxă – CREZUL.

Cine nu pot fi naș de botez? Cei care trăiesc fără cununie bisericească, cei îndepărtaţi de la Sfânta Împărtăşanie, cei care s-au îndepărtat ei înşişi de Biserică nu pot fi chemaţi ca naşi la Botez. Căci ce mărturie vor da pentru pruncul care se botează? Şi cum vor da seama înaintea Dreptului Judecător pentru îndatoririle pe care le-au luat asupra lor?

Pregătirea nașilor. Se cuvine ca înainte de a purta pe braţe un prunc înaintea lui Hristos spre a fi botezat, nașii care îşi asumă această bucurie şi responsabilitate să se pregătească prin Spovedanie, pentru a fi împăcaţi cu Dumnezeu înainte de a primi pe braţe pruncul  plin de strălucire cerească ieşit din apa Sfântului Botez. Naşii trebuie să ştie pe de rost „Crezul”, pe care îl vor rosti în timpul slujbei.

Pe măsură ce copilul creşte, naşii sunt datori, împreună cu părinţii, să-l deprindă să-şi facă cruce, să-l înveţe rugăciunile Bisericii şi să-i dea mereu sfaturi şi îndrumări bune: cum să-şi cinstească părinţii, cum să se poarte creştineşte, cum să împlinească poruncile dumnezeieşti și cum să iubească Biserica. Din ziua Botezului, nașii și părinții se vor îngriji ca pruncul să se împărtășească cu Sfântul Trup și Sânge a lui Hristos cât se poate de regulat; dacă se poate în fiecare duminică și de sărbători.

 

4. PREGĂTIREA PRACTICĂ A BOTEZULUI

Pe tot parcursul sarcinii este recomandat ca părinții să se spovedească și să se împărtășească cât mai des, chiar în fiecare duminică, pentru ca pruncul să se hrănească cu hrana cea mai bună care este Trupul şi Sângele Domnului. După naştere, Biserica a rânduit câteva slujbe de pregătire a noului-născut pentru unirea sa cu Hristos prin Taina Sfântului Botez:

- în a 8-a zi de la naștere preotul merge la casa pruncului și citește rugăciunile pentru mamă, precum și rugăciunea de punere a numelui. El însemnează copilul în chipul Crucii şi-l stropeşte cu apă sfinţită pentru a-l apăra de primejdii.

– la 40 de zile de la naștere, mama și pruncul vin la biserică. Rugăciunile pe care preotul le citește mamei au în vedere primirea de ea a Sfintei Împărtășanii. În mod eronat, unii consideră că mama este necurată și nu poate intra în biserică până ce preotul nu-i citește rugăciunile respective, însă trebuie înţeles mai degrabă că rugăciunile marchează sfârșitul perioadei de refacere a ei, după naștere. Apoi preotul citește rugăciunile de pregătire a Sfântului Botez și de îmbisericire a copilului. Astfel nou-născutul este dăruit lui Dumnezeu, așa cum Maica Domnului și Iosif au adus pe Pruncul Iisus la Templu, la 40 de zile de la naștere.

Timpul şi locul unde se săvârşeşte Botezul. Botezul se săvârşeşte de preot şi de episcop, la cel puţin 40 de zile după naştere (dar nu mult după aceea) dacă pruncul este sănătos, iar dacă este bolnav, imediat după naştere. Slujba se face în biserică. Numai în cazuri cu totul excepţionale, preotul îl poate boteza acasă, la spital sau oriunde ar fi.

Botezul de necesitate – în cazul când copilul e ameninţat să moară la naştere, asistentele sau moaşele trebuie instruite să aibă la îndemână agheasmă (la nevoie, şi numai apă obişnuită) şi lumânare. Apoi, după ce pun numele pruncului, îl botează ele, turnând agheasmă (apă) în formă de cruce peste prunc şi zicând cuvintele: Se botează robul lui Dumnezeu (numele) în numele Tatălui, Amin; şi al Fiului, Amin; şi al Sfântului Duh, Amin. Dacă pruncul moare, el este botezat şi mântuit. Iar dacă trăiește, cele ce l-au botezat trebuie să spună rudelor sau preotului că pruncul a fost botezat, iar preotul va face toată slujba Botezului, fără a-l mai afunda în apă în numele Prea Sfintei Treimi, căci Botezul nu se mai repetă.

Pregătirea pentru Botez a părinților. Din experiență, noi preoții am observat că pruncii plâng din mai multe motive, unele trupești, iar altele duhovnicești. Poate că sunt aduși târziu la Botez, deja mărișori și foarte activi; de aceea e bine ca Botezul să aibă loc imediat după împlinirea a 40 de zile de la naştere. Mama e bine să se îngrijească de copil înainte de slujbă, să fie alăptat și schimbat cu scutece curate.

Uneori se întâmplă ca pruncii să plângă nefiresc. Explicația este una duhovnicească: copiii moștenesc de la părinți pe cele fizice, dar și pe cele sufletești, precum neliniștea atunci când se apropie mai mult de Dumnezeu. În timpul Botezului se poate manifesta și în copii fuga de Dumnezeu a părinților, la modul inconștient, prin neliniște și plâns. De obicei însă, după botez, pruncii se liniştesc şi dorm cum n-au dormit niciodată până atunci.

Până la Botez, părinții sunt datori:

  • să-i mulțumească lui Dumnezeu că le-a dăruit un copil și să se îngrijească, în cazul în care este plăpând și bolnav, să fie botezat cât mai curând;
  • să nu se încreadă în superstiții: pentru protejare de rele, nu se însemnează pruncul cu ață roșie, ci mai degabă se pune deasupra pătuțului o icoană;
  • să nu amâne Taina Botezului din motive lumești;
  • să aleagă nași credincioși și iubitori de Dumnezeu, care trăiesc credința în viaţa lor de toate zilele și să nu caute nași pentru câștiguri materiale sau alte pricini lumești;
  • să dea copiilor nume de sfinți;
  • să nu facă după Botez petrecere cu scopul de a strânge daruri;

Viața de după Botez. Educația și creșterea creștină a copiilor. Neuropsihologia constată că există mai multe faze în dezvoltarea creierului uman. În primii ani de viață copii sunt foarte mult influențați de mediul în care cresc și se dezvoltă. Nu vorbesc, nu au încă gândire critică și preiau tot ceea ce văd la părinți şi la cei din jur. De aceea mijloacele mass-media (televizor, calculator, internet, etc.) folosite fără discernământ sunt foarte dăunătoare copiilor și le afectează negativ dezvoltarea intelectuală.

Dacă părinții și nașii sunt robi ai lui Dumnezeu și încearcă să împlinească voia Lui în viața lor, atunci și copii vor crește în acest mediu, ca robi ai lui Dumnezeu. Dacă părinții însă nu se roagă, nu merg la biserică, nu postesc, în schimb îi lasă pe copii în fața televizorului sau a calculatorului, atunci copii se vor îmbolnăvi sufletește iar durerea părinților va fi, peste ani, foarte mare.

După Botez, părinții au datoria continuă:

  • să dea copiilor încă de mici o educație creștină, rugându-se cu ei acasă, ducându-i la biserică, insuflându-le dragostea de Dumnezeu și de Biserică;
  • să-i ferească pe copii de lucrurile rele care le tulbură mintea și sufletul: televizorul, calculatorul, internetul, etc., prieteniile rele, vorbele urâte, violența, etc.;
  • să trăiască o viață conștientă de creștini, să cerceteze ce înseamnă credința în Dumnezeu și să o practice, învățându-i astfel și pe copiii lor, prin propriul exemplu. Cea mai bună și mai eficientă educație creștină a copiilor este o viață de sfințenie trăită de părinți.

Pregătirea pentru Botez a celorlalți participanți. Fiind atât de importantă, slujba Botezului trebuie să fie pregătită cu mare grijă. Iar în timpul slujbei trebuie să lăsăm lucrurile cu care suntem obișnuiți, discuțiile unii cu alții și să acordăm mare atenție rugăciunilor, de la început până la sfârșit: cu telefoanele închise, cu fotografi discreți, cu răbdare și cu păstrarea liniștii până la capăt, respectând casa lui Dumnezeu în care ne aflăm.

 

5. Programarea pentru botez sau cununie

Începând de astăzi 01.11.2018 NU se mai acceptă nici-o programare pentru botez sau cununie la telefon, e-mail sau Facebook. Programările se fac la biserică în fiecare sâmbătă seara sau duminică după Sfânta Liturghie. Vă rog impetuos prima dată îndepliniți pașii solicitați de noi și apoi programați cu noi botezul, apoi restaurantul, fotograful, bilete de avion și alte cele. Suntem în chirie și nu putem intra când vrem și la ce ore vrem. Am avut destule experiențe neplăcute în care am stat și am așteptat familia să vină pentru botez și nu a venit nimeni și nici măcar nu ne au anunțat…

 

6. Condițiile

*care trebuiesc îndeplinite de familie și nași (naș / + nașă) înainte de botez sunt:

1. Înscrierea în Parohie, pentru a fi posibilă aceasta este necesar ca familia să locuiască în Berlin-ul de Est (cererea de înscriere în parohie se găsește aici).

2. Participarea la Cateheza dinainte de botez, la care sunt rugați să vină părinții și nașii copilului (pentru aceasta este nevoie de stabilirea de comun acord (preot/ părinți/ nași) a unei zile / ore la care să se desfășoare cateheza).

3. Spovedania părinților și a nașilor (dacă nașii nu locuiesc în Berlin, aceștia pot merge să se spovedească la preotul duhovnic din raza parohiei de care aparțin. Sunt însă rugați să aducă completată această confirmare, semnată și ștampilată de preotul respectiv).

4. Stabilirea datei botezului (numai după ce s-au îndeplinit primele 3 puncte).

 

7. CELE NECESARE PENTRU TAINA BOTEZULUI

1. Copie după certificatul de naștere al pruncului

2. Lumânarea pentru nași – semn al luminii lui Hristos. Uneori lumânarea este împodobită cu flori, care simbolizează faptele bune (roadele credinței);

3. Untdelemnul / Ulei de măsline – semn al milei lui  Dumnezeu care se revarsă asupra celui ce se botează. Untdelemnul va fi binecuvântat de preot și folosit pentru ungerea copilului.

4. Pânza Botezului (crișmă / pânza de mir) – pânza de culoare albă în care se primește pruncul de către nași atunci când se scoate din apa botezului;

5. Fașa (panglica de Botez, de circa 50 cm) – cu care preotul stropeşte faţa celui ce se botează zicând: Îndreptatu-te-ai, luminatu-te-ai, sfinţitu-te-ai, spălatu-te-ai, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin;

6. Cruciulița Botezului – din partea nașilor pentru prunc, pe care preotul o binecuvântează, fiind semn al urmării lui Hristos: Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie (Mc. 8,34). Crucea va fi purtată de copil ca amintire a Botezului și a purtării crucii, a jertfei care definește viața oricărui creștin;

7. Păturica de învelit și un prosop mare alb și gros, în care nașii vor primi pe prunc imediat după Botez (trebuie să fie suficient de mare pentru ca pruncul să poată fi înfășurat);

8. Prosopul cu care preotul se șterge după ce scoate pruncul din cristelniță. Săpunul nu este obligatoriu;

9. Un rând de haine noi curate pentru prunc de culoare albă, care simbolizează haina luminoasă în care este îmbrăcat sufletul la Botez;

 

8. ÎNDRUMĂRI PRACTICE DUPĂ BOTEZ

Întrucât Sfântul şi Marele Mir rămâne încă pe trupul copilului şi pe pânza şi prosopul în care este înfăşurat după scoaterea din apa sfântă a Botezului, părinții și nașii trebuie să se îngrijească de următoarele:

  • pruncului i se face baie începând  cu a doua a zi după botez, într-o cădiță/ lighean,  iar apa se aruncă pe pământ curat;
  • pânza şi prosopul în care a fost învelit pruncul se spală cu atenție iar apa se aruncă în pământ curat, eventual la rădăcina unui copac);
  • copilul se aduce în următoarele săptămâni şi tot timpul regulat la biserică, spre a fi împărtăşit.